V s. m. invar. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră (4)). [Pr.: ve].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a V num. card. (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 5 în sistemul roman de scriere a numerelor.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
v1 (literă) [cit. ve / vî] s. m. / s. n., pl. v / v-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
v2 (sunet) [cit. vî] s. m., pl. v
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
v-, -v- v. voi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
v- , -v- v. voi.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
V s. m. invar. A douăzeci și cincea[1] literă a alfabetului, numită „ve”, și sunetul corespunzător.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
V s. m. invar. 1. A douzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu acestă literă (consoană fricativă, labiodentală, sonoră). 2. Simbol chimic pentru vanadiu. 3. (METR.) Simbol pentru volt. 4. Simbol pentru cifra romană cu valoarea 5.Sursa: Dicționar enciclopedic V1, V2 (germ. Vergeltungswaffen „armă de represalii”) subst. Sistem de arme bazat pe rachete sol-sol cu rază lungă de acțiune folosit de Germania în al Doilea Război Mondial împotriva Marii Britanii și mai ales a Londrei (din 13 iun. 1944), dar și, în mai mică măsură împotriva Belgiei și Parisului. V2, realizată începând cu 1936 de Werner von Braun, a fost capturată de sovietici și americani (în 1944-1945), atât în scopul dezvoltării și perfecționării propriilor arme, cât și în perspectiva explorării spațiului cosmic.Sursa: Dicționar enciclopedic voștri2 (ai ~)^ v. vostru2 (al ~)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită voștri1/ai voștri1 v. vostru1/al vostru1Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită v m. A doŭă-zecĭ și doŭa literă a alfabetuluĭ latin și care se pronunță ca un F sonor, ca´n stîrv față de stîrf. Romaniĭ îl pronunțaŭ ca U lung și U scurt: vallis, vinum, vulgus = ŭallis, ŭinum, ŭulgus. În evu mediŭ, din V s´a născut U, precum din I s´a născut J.
Sursa: Dicționaru limbii românești
v´o, V. vre-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
V m. a 22-a literă a alfabetului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
V, v, s. m. 1. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră). [Pr.: ve, vî – Pl. și (1, n.) v-uri]Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) V1VÁRIU, vivarii, s. n. Loc amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. – Din fr., lat. vivarium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)