mádă f., pl. e (ngr. amáda, id.). Mold. sud. O bucată de peatră [!] saŭ de cărămidă lată pe care băĭețiĭ o întrebuințează ca să lovească de departe alte petre saŭ nucĭ în jocurile lor (fr. palet). V. bucoĭ, arșic, zar, arman, tîrșe.
Sursa: Dicționaru limbii românești