ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore rășinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZÁDĂ, zéde, s. f. 2. Torță, faclă. (din lat. taeda, lat. vulg. daeda; cf. sicil., calabr., cors. deda)Sursa: Dicționarul etimologic român
zádă (zéde), s. f. – 1. Arbore rășinos (Larix sibirica, L. decidua). – 2. Făclie, torță. – Var. zeadă, zad(ră). Mr. dzadă, megl. zadă, istr. zǫdĕ. Lat. taeda, vulg. daeda (Meyer, IF, VI, 119; Meyer, Alb. St., IV, 39; Densusianu, Hlr., 124; Densusianu, Rom., XXVIII, 68; Pușcariu 1927; REW 8520), cf. sicil., calabr., cors. deda.Sursa: Dicționarul etimologic român zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore rășinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit (Larix decidua). – Lat. daeda (= taeda).Sursa: Dicționarul limbii române moderne zádă, V. zeadă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zadă f. frumos arbore din familia coniferelor, cu conuri mici, ovaloblonge și fin catifelate de coloare verde (Larix sibirica). [Lat. *DAEDA = TAEDA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)