hádă (-de), s. f. – (Maram.) Castă, stirpe, neam. Mag. had (Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român hádă, -e, s.f. – Neam, tagmă, fel, grup, castă: „Nimeni să nu mă cunoască / C-am fost eu la hada voastră” (Bârlea 1924: 34); „O vinit la noi cu tătă hada lui” (Faiciuc 1998; Dragomirești). – Din magh. had (hadsereg) „armată, oaste” (Candrea cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Forme flexionare:
hâda - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul hâd
hâdă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul hâd