tov, tovi s. m. (în regimul comunist) abr. de la tovarăș.Sursa: Dicționar de argou al limbii române țov, -uri, s.n. – Prăjină lungă și rotundă; se folosește și la confecționarea steagului de la seceriș, din spice de grâu (v. Stoica, Pop 1984). Termen atestat în zona Lăpuș. – Cf. țeh (< sas. zeche, din germ. Zeichen „semn de hotar„) (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș