Am găsit 30 de definiții pentru cuvantul/cuvintele top:

TOP1, topuri, s. n. 1. Pachet de hârtie sau de carton (cuprinzând un anumit număr de coli). 2. (Pop.) Pachet de bumbac (cu un anumit număr de legături). 3. (Înv.) Val de postav. – Din tc. top.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TOP2, topuri, s. n. Clasament al preferințelor pentru spectacole, actori, bucăți muzicale, manifestări artistice etc., pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști, direct sau prin corespondență. – Din engl. top.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TOP1- v. topo-.
Sursa: Dicționar de neologisme

–TOP2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „loc”, „regiune”. [< fr. -top, cf. gr. topos].
Sursa: Dicționar de neologisme

TOP3 s.n. (Anglicism) 1. Vârf, parte superioară. ♦ Ceea ce se situează în partea superioară. 2. Clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale etc. pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști. [< engl. top].
Sursa: Dicționar de neologisme

TOP4 s.n. Semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. ♦ (Telev.) Impuls de curent de scurtă durată, servind pentru sincronizare. [< engl., fr. top].
Sursa: Dicționar de neologisme

TOP2(O)-, -TÍP, -TIPÍE elem. „model, tip”, „caracter”, „imprimare”, „tipărire”, „tipografie”. (< fr. typ/o/-, -type, -typie, cf. gr. typos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TOP1 s. n. clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale. (< engl. top)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TOP2 s. n. 1. semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. 2. (tv.) impuls de curent de scurtă durată, pentru sincronizare. (< engl., fr. top)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TOP3(O)-, -TÓP, -TOPÍE elem. „loc, regiune, așezare”. (< fr. top/o/-, -tope, -topie, cf. gr. topos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

top (-puri), s. n.1. Pachet de 480 de foi de hîrtie. – 2. Bucată, sul de pînză. – 3. O anumită cantitate din același articol comercial. – Mr. top(ă.) Tc. top „rol” (Roesler 604; Șeineanu, II, 363; Lokotsch 2089; Ronzevalle 117), cf. ngr. τόπί, alb., bg. top. Este dubletul lui top (megl. top), s. n. (tun), sec. XVIII, înv.Der. toptan, s. n. (vînzare cu grămada), din tc. toptan, mr. tuptane, cf. bg. toptan; toptangiu, s. m. (angrosist); toptangerie, s. f. (comerț cu toptanul); topciu, s. m. (înv., artilerist, tunar), din tc. topci (Șeineanu, III, 123), cf. ngr. τοπτζής, bg. topčija; tophane(a), s. f. (arsenal), din tc. tophane, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

top, topuri s. n. 1. clasament muzical. 2. piesă vestimentară scurtă, asemănătoare corsajului, care acoperă bustul. 3. (pub.) clasament (indiferent de domeniu).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

top n., pl. urĭ (turc. top, sul, vălătuc, pachet, tun; ngr. tópi. V. toptan. Cp. cu dop 1). Pachet de 4-5 sute de coale de hîrtie de scris: un top de hîrtie. Rar. Val, trîmbă (de postav). V. conț, testea, teanc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

top s. n., pl. tópuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

top n. douăzeci testele de hârtie (480 coale). [Turc. TOP, pachet].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TOP1, topuri, s. n. 1. Pachet de hârtie sau de carton (cuprinzând un anumit număr de coli). 2. (Pop.) Pachet de bumbac (cu un anumit număr de legături). 3. (înv.) Val de postav. – Din tc. top.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TOP2, topuri, s. n. Termen folosit pentru clasamentul vârfurilor profesionale din domeniul muzicii, filmului etc., care la un moment dat au dobândit maximum de popularitate. – Din engl. top.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȚOP interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țúpa interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

țop, țopi, s.m. (reg.) 1. coadă de păr înnodată cu o panglică făcută de fetele de la țară. 2. floare artificială purtată la nunți.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

țop interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neașteptată. – Var. țup(a), țopa. Creație expresivă: cf. hop, țuști și REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. țopăi (var. țupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); țopăială, s. f. (săritură; dans); țoapă, s. f. (mitocan, dobitoc); țopîrlă (var. țopîrcă), s. f. (țăran, bădăran); țopîrlan, s. m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης.
Sursa: Dicționarul etimologic român

țop (-pi), s. m.1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moților, care obișnuiesc să-și împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmației acestui autor, nu are nimic în comun cu țopîrlan, cel puțin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între țop și țoapă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

țop, țopi s. m. persoană cu apucături grosolane; om necivilizat / prost crescut.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ȚOP2, țopi, s. m. (Înv.) Zuluf, p. ext. coadă împletită. ♦ Panglică îngustă pe care și-o împletesc fetele la cosițe. – Sas tsop (germ. Zopf).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ȚOP1 interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țúpa interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

țop/țop-țóp interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) țop m. (sas. tsop, d. germ. zopf, gîță, coadă de păr împletită. V. cĭuf 1). Munt. Pl. Zorzoane, panglicĭ. A avea țopĭ, a fi cu țopĭ, a fi maĭ breaz, maĭ grozav de cît [!] altu: se fudulește parc´ar avea țopĭ ! V. împopoțonez.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) țop, interj. care arată o sosire subită pintr´o [!] săritură (ca și hop): țop și el la chilipir ! V. țup.
Sursa: Dicționaru limbii românești

țop! int. indică o săritură repede sau o sosire neașteptată: țop cu norocul! [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

țop m. coadă de păr, înnodată cu o panglică, la fetele țărance: toate le avea, numai țopi îi lipsia PANN. [Sas. TSOP = nemț. ZOPF].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȚOP interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țúpa interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)