Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele tiv:

TIV, tivuri, s. n. Margine a unui obiect de stofă, de pânză etc., îndoită și fixată printr-o cusătură pentru a împiedica destrămarea țesăturii. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

tiv n., pl. urĭ (var. din tighel). Tivitură, refec, margine tivită: tiv lat, îngust.
Sursa: Dicționaru limbii românești


tiv s. n., pl. tívuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tiv n. fâșie cu care se termină poalele unei rochi. [Tras din tivì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TIV, tivuri, s. n. Margine a unui obiect de stofa, de pânză etc., îndoită și fixată printr-o cusătură pentru a împiedica destrămarea țesăturii. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)