MER, meri, s. m. (Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din fr. mère.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a -MÉR Element secund de compunere savantă, cu semnificația „parte”. [< fr. mère, cf. gr. meros].
Sursa: Dicționar de neologisme
MER, meri, s. m. (Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din fr. mère.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
mer - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul mere
mer - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul mere
mer - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul mere