Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele mur:

MUR2, muri, s. m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



MUR1, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus); arbust din această specie. – Lat. morus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MUR s.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro].
Sursa: Dicționar de neologisme

mur (múri), s. m. – Rug și fruct al arbuștilor din specia Rubus. – Mr. mur. Lat. mōrus (Pușcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Mușlea, Dacor., V, 619 și VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul uo n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s. f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriș), s. n. (tufiș de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) și țig. sp. muri „frag” (Besses 111).
Sursa: Dicționarul etimologic român

mur (múri), s. m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. Lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moștenit în mr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) mur m. (lat. môrus, mur; it. moro). Un copăcel spinos rozaceŭ care face niște fructe compuse în formă de bace și care seamănă cu smeura, dar în loc să fie roșiĭ, îs albastre închis aproape negre (rubus fruticosus); o varietate de mur se numește și rug (rubus caesius).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *mur m. (lat. mûrus). Rar. Zid.
Sursa: Dicționaru limbii românești

MUR (MURA), râu în Europa Centrală (Austria, Slovenia și Croația), afl. dr. al Dravei; 449 km. Izv. din M-ții Tauern Înalți, trece prin Leoben și Graz, iar în cursul inf., pe o mică porțiune, formează granița între Croația și Slovenia. Hidrocentrale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

mur, muri, mururi, s.m. – Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

mur s. m., pl. muri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mur m. 1. arbust cu trunchiu spinos și cu fructe negre (Rubus fructicosus); 2. Tr. Bot. dud. [Lat. MORUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mur m. zid (latinism): sub învechitul mur EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a