IER, ieruri, s. n. Numele a două litere din alfabetul chirilic; vocală scurtă notată cu aceste litere. – Din sl. jerŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a -IÉR2, -Ă suf. „referitor la...”. (< fr. -ier, -ière)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
-IÉR1 elem. -ar2. ()
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IER- v. hiero-.
Sursa: Dicționar de neologisme
IER, râul, afl. dr. al Barcăului; 107 km. Izv. din c. Someșului și străbate câmpia cu același nume. În mare parte canalizat.Sursa: Dicționar enciclopedic IER (‹ sl.) s. n. 1. Numele a două litere din alfabetul chirilic: ъ (ierul tare) și ь (ierul moale). 2. Vocala foarte scurtă, notată prin fiecare dintre aceste semne: una dură, mediopalatală, ъ (în transcriere ŭ) și alta moale, prepalatală, ь (în transcriere i). După poziția lor, pot fi intense (care s-au păstrat în limbile slave) și neintense (care au dispărut).Sursa: Dicționar enciclopedic ier (literă chirilică) s. n., pl. iéruriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
IER, ieruri, s. n. Numele a două litere din alfabetul chirilic; vocală scurtă notată cu aceste litere – Din sl. jerŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)