cíci s.m. pl. (reg.) tăiței.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cíci, cicea, adj. – 1. Frumos, drăguț: „S-o făcut lelia cicică / Cu fărină din potică” (Bârlea 1924 II: 295). 2. (s.f.) Lucru scump, de preț: „Porția musai să iasă / De unde focu-a ieși / Dacă umblă după cicí” (Bârlea 1924 II: 190). – Creație expresivă infantilă (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Cici m. pl. numele Slavilor din Ciceria: Sârbi și Români refugiați în sec. XVI de frica Turcilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
cíci s.m. pl. (reg.) tăiței.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cíci, cicea, adj. – 1. Frumos, drăguț: „S-o făcut lelia cicică / Cu fărină din potică” (Bârlea 1924 II: 295). 2. (s.f.) Lucru scump, de preț: „Porția musai să iasă / De unde focu-a ieși / Dacă umblă după cicí” (Bârlea 1924 II: 190). – Creație expresivă infantilă (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Cici m. pl. numele Slavilor din Ciceria: Sârbi și Români refugiați în sec. XVI de frica Turcilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a