PICI, pici, s. m. (Fam.) Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din tc. piç.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pici, pici, adj. m. (reg.) miop.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PICI- elem. „ciocănitoare”. (< fr. pici-, cf. lat. picus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
píci (píci), s. m. – Avorton, stîrpitură. Tc. piç „bastard” (Lokotsch 1653; T. Papahagi, Etimologii, București 1940). Relație cu rădăcina romanică *picc- (Pușcariu 1304; Tiktin) pare incertă.Sursa: Dicționarul etimologic român picĭ m., pl. tot așa (cp. cu pițigoĭ, cu pitic, și cu turc. pič, bastard, animal saŭ plantă incompletă, vlăstar adventiv crescut lîngă trunchĭ. Cp. cu copil, baĭstruc și bitang). Fam. Băĭat de vre-o 8-14 anĭ: un picĭ conducea barca.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pici s. m., pl. pici, art. píciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PÍCI, pici, s. m. Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din tc. piç.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
pici - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pică
pici - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pică
pici - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul pică
pici - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul pica
pici - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul pica