cuci m. pl. datină (mai ales dobrogeană) în ziua de lăsatul secului: douăzeci flăcăi, în frunte cu unul mascat în diavol, merg pe la case și joacă. [Bulg. KUČ, berbece, după coarnele ce poartă masca (v. turca)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
cuci - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cuc
cuci - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cuc
cuci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cucă
cuci - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cucă
cuci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul cucă