Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele bon:

BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BON s. n. 1. dovadă, înscris care autorizează pe deținător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc. 2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< fr. bon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon].
Sursa: Dicționar de neologisme

bon (bónuri), s. n. – Bilet pe baza căruia se eliberează un bun, o marfă etc. Fr. bon.Der. (din fr.) bonifica, vb.; bonificație, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BON, religie prebudistă din Tibet, promovînd practici animiste și șamaniste. Supraviețuiește încă în rîndurile oamenilor simpli.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BON (‹ fr.) s. n. Document (cu valabilitate limitată în timp) care conferă deținătorului său dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza căruia se execută o lucrare și care servește la evidența muncii prestate, precum și la calculul plății cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de împrumut (purtătoare de dobîndă) emise de ministerul finanțelor sau de tezaur pentru a obține fonduri de la cetățeni sau de la bănci, în vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casă = titluri emise mai ales de întreprinderi sau de bănci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. După natura emisiunii, publice sau private, există b. la purtător sau la ordin. B. de c. au același regim fiscal ca al obligațiunilor. ♦ B. de subscripție = titluri atașate obligațiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligațiuni unei acțiuni. Condițiile de subscriere sînt stabilite de la început. Dacă bonul este separat de obligațiune face obiectul unei cotații separate.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BON (RAS AT-TῑB), cap în N Africii, pe coasta de NE a Tunisiei, situat la 37º05’ lat. N și 11º03’ long. E.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BON, bonuri, s. n. 1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. ♦ Notă pe baza căreia cumpărătorul achită și ridică marfa într-un magazin. 2. (În orânduirea capitalistă) Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentând un împrumut pe termen scurt, cu dobândă. – Fr. bon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bon n., pl. urĭ (fr. bon, adică „bun de plată”). Bilet pin care se acordă o autorizare de plată, de predare: bon de proviziunĭ. Efect public, hîrtie de valoarea uneĭ instituțiunĭ financiare. Bon de tezaur, bon al caseĭ statuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bon s. n., pl. bónuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bon n. 1. bilet care autorizează a primi ceva; 2. pl. efecte publice: bonuri de tezaur.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)