BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
boz (-zi), s. m. – (Înv.) Idol, zeu păgîn. – Var. boză, boază. Sl. bozĭ, pl. de la Bogŭ „Dumnezeu” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Berneker 111).Sursa: Dicționarul etimologic român boz (-zi), s. m. – Călin, Sambucus ebulus, Ebulum humile. – Var. bozie, boziu, boj. Mr. iboz, megl. boz. Sl., cf. bg. băzie, rus. boz; dar nu apare etimonul slav (cf. Meyer, Neugr. St., II, 19). V. și ngr. βούζιον, alb. vuzë, mag. bodza.Sursa: Dicționarul etimologic român BOZ, Lucian (1908-2002, n. Hîrlău), critic literar român. Stabilit în Australia. Studii și analize istorico-critice („Eminescu. Încercare critică”, „Anii literari ’30”). Medalioane literare („Cartea cu poeți”); nuvele („Moartea albastră”).Sursa: Dicționar enciclopedic BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, care are flori albe și fructe negre (Sambucus ebulus). – Bg., ucr. boz.Sursa: Dicționarul limbii române moderne 1) boz m., pl. bojĭ (vsl. bogŭ, pl. bozi, zeŭ). Vechĭ. Idol.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) boz m., pl. bojĭ (rus. boz, d. vsl. bg. bŭzŭ; ung. boz. V. dîrmoz). Un fel de soc care are puternice proprietățĭ purgative și din care se face ceaĭ de tuse (sambúcus ébulus și ébulum húmile). – În Munt. bozlŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
boz s. m., pl. bojiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită boz (bozie) m. soc mic cu floricele albe ce se prefac în bobițe negre; plantă cu proprietăți purgative, joacă un rol și în medicina populară (Sambucus ebulus). [Rut. BOZ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÓZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 