Am găsit 21 de definiții pentru cuvantul/cuvintele don:

DON s. m. titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. (< sp. don)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



DON s.m. Titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. [< sp. don].
Sursa: Dicționar de neologisme

1) don m. Prescurtare familiară îld. domnu: don Dumitru, don căpitan (înaintea labialelor dom: dom Popescu).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *don m. (sp. don, tot de unde vine și rom. domn). Titlu de onoare dat nobililor în Spania (În Portugalia dom).
Sursa: Dicționaru limbii românești

DON, fl. în Federația Rusă; 1.870 km. Izv. din E Pod. Central Rusesc; de la S de Moscova, trece prin Voronej și Rostov pe Don și se varsă printr-o deltă în M. Azov. Afl. pr.: Hopior, Sal, Doneț. Navigabil pe 1.355 km. Unit cu Volga printr-un canal navigabil.
Sursa: Dicționar enciclopedic

don m. titlu de onoare dat nobililor în Spania: Don Juan, Don Quijote.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Don n. 1. fluviu în Rusia, vechiul Tanais, se varsă în Marea de Azov: 2100 km.; 2. teritoriul Cazacilor dela Don, provincie rusească cu 1.500.000 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DON s. m. titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. (< sp. don)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DON s.m. Titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. [< sp. don].
Sursa: Dicționar de neologisme

1) don m. Prescurtare familiară îld. domnu: don Dumitru, don căpitan (înaintea labialelor dom: dom Popescu).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *don m. (sp. don, tot de unde vine și rom. domn). Titlu de onoare dat nobililor în Spania (În Portugalia dom).
Sursa: Dicționaru limbii românești

DON, fl. în Federația Rusă; 1.870 km. Izv. din E Pod. Central Rusesc; de la S de Moscova, trece prin Voronej și Rostov pe Don și se varsă printr-o deltă în M. Azov. Afl. pr.: Hopior, Sal, Doneț. Navigabil pe 1.355 km. Unit cu Volga printr-un canal navigabil.
Sursa: Dicționar enciclopedic

don m. titlu de onoare dat nobililor în Spania: Don Juan, Don Quijote.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Don n. 1. fluviu în Rusia, vechiul Tanais, se varsă în Marea de Azov: 2100 km.; 2. teritoriul Cazacilor dela Don, provincie rusească cu 1.500.000 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DON s. m. titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. (< sp. don)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DON s.m. Titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. [< sp. don].
Sursa: Dicționar de neologisme

1) don m. Prescurtare familiară îld. domnu: don Dumitru, don căpitan (înaintea labialelor dom: dom Popescu).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *don m. (sp. don, tot de unde vine și rom. domn). Titlu de onoare dat nobililor în Spania (În Portugalia dom).
Sursa: Dicționaru limbii românești

DON, fl. în Federația Rusă; 1.870 km. Izv. din E Pod. Central Rusesc; de la S de Moscova, trece prin Voronej și Rostov pe Don și se varsă printr-o deltă în M. Azov. Afl. pr.: Hopior, Sal, Doneț. Navigabil pe 1.355 km. Unit cu Volga printr-un canal navigabil.
Sursa: Dicționar enciclopedic

don m. titlu de onoare dat nobililor în Spania: Don Juan, Don Quijote.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Don n. 1. fluviu în Rusia, vechiul Tanais, se varsă în Marea de Azov: 2100 km.; 2. teritoriul Cazacilor dela Don, provincie rusească cu 1.500.000 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a