SUPÁ, supez, vb. I. Intranz. A lua masa seara târziu (după un spectacol). – Din fr. souper.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUPÁ vb. I. intr. A cina, a lua masa seara târziu (după ieșirea de la un spectacol). [< fr. souper].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUPÁ vb. intr. a lua masa de seară (după un spectacol). (< fr. souper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
supá (a ~) vb., ind. prez. 3 supeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită supà v. a cina târziu noaptea (= fr. souper).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SUPÁ, supez, vb. I. Intranz. A lua masa seara târziu (după un spectacol). – Din fr. souper.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SÚPĂ, supe, s. f. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. – Din fr. soupe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SÚPĂ s.f. Zeamă de legume sau de carne de vită ori de pasăre fiartă cu legume. [< fr. soupe].
Sursa: Dicționar de neologisme
SÚPĂ s. f. 1. fiertură de legume sau de carne. 2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictură pentru a-i da acea patină aurie evocatoare a timpului trecut. (< fr. soupe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
súpă (-pe), s. f. – Fiertură de carne. – Mr. supa. Fr. soupe, it. suppa, cf. ngr. σοῦπα. – Der. supa, vb. (a cina foarte tîrziu), din fr. souper; supeu, s. n., din fr. souper; supieră, s. f., din fr. soupière.Sursa: Dicționarul etimologic român súpă s. f., g.-d. art. súpei; (feluri, porții) pl. súpeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită supă f. bulion pregătit cu legume sau alte ingrediente (= fr. soupe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*súpă f., pl. e (fr. soupe, d. souper. V. supeŭ). Fertură de carne turnată în farfurie fără carne, dar cu orez, grisă, tăĭțeĭ ș. a. (Carnea rămasă constituĭe rasolu. Cĭorba saŭ borșu e supă acră). – În Trans. Bucov. zupă (d. germ. suppe, care vine d. fr. soupe).
Sursa: Dicționaru limbii românești
SÚPĂ, (2) supe, s. f. 1. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. 2. Fel, porție de supă (1). – Din fr. soupe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
șúpă2, șúpe, s.f. (reg.) 1. escortă de soldați. 2. putere, forță. 3. (în forma: șub) lovitură, izbitură. 4. (în construcție) de-a șupa = numele unui joc, în care unul dintre jucători trebuie să suporte loviturile date de ceilalți cu un ștergar, până când reușește să-l rețină. 5. persoană care este lovită cu ștergarul în jocul respectiv.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șúpă3, s.f. sg. (reg.) 1. bucată de drum. 2. (în expr.) a mânca de-a șupa (de șupă) = a mânca în grabă, din fugă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme