LÚPĂ s. f. 1. instrument optic dintr-o lentilă convergentă, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscripțiilor etc. 2. (metal.) lentilă (2). 3. umflătură apărută sub piele. ◊ excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. (< fr. loupe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LÚPĂ, lupe, s. f. 1. Instrument optic alcătuit dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind așezate în fața unui obiect, dau o imagine mărită a acestuia. 2. (În siderurgie) Bucată de oțel buretos amestecat cu zgură, obținută prin anumite procedee metalurgice. – Din fr. loupe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LÚPĂ s.f. 1. Instrument optic format dintr-o lentilă convergentă, folosit la examinarea obiectelor foarte mici. 2. (Metal.) Lentilă (2). 3. Umflătură apărută sub piele. ♦ Excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. [< fr. loupe].
Sursa: Dicționar de neologisme
*lúpă f., pl. e (fr. loupe). Lentilă biconvexă întrebuințată la citit, la examinat documentele și alte lucrurĭ (stofe, insecte ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
lúpă, (lupie), adj. – (Ref. la oi) Cenușie (Georgeoni 1936). – Din lup + -ă.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
lúpă s. f., g.-d. art. lúpei; pl. lúpeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lupă f. 1. crescătură lemnoasă ce răsare pe unii arbori; 2. lentilă biconvexă prin care obiectele se văd mărindu-se.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LÚPĂ, lupe, s. f. 1. Instrument optic alcătuit dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind așezate în fața unui obiect, dau o imagine mărită a acestuia. 2. (Siderurgie) Bucată de oțel buretos amestecat cu zgură, obținută prin anumite procedee metalurgice. – Din fr. loupe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)