Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele suta:

SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mică. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



sútă (-te), s. f. – Numărul care urmează după nouăzeci și nouă. – Mr., megl. sută. Sl. suto (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 381), cf. bg., sb., cr., ceh., pol., rus. sto. Trecerea lui ŭu este greu de explicat, cf. Meillet, Bull. Soc. Linguist., XIX, 91 și Skok, Slavia, IV, 132, și i-a determinat pe unii cercetători să gîndească la o proveniență persană a cuvîntului rom. și nu sl. (G. Meyer, Alb. St., IV, 47). Este singurul numeral rom. de origine nelatină. Der. sutar, s. n. (sută, centenar; Arg., bilet de o sută de lei); sutaș, s. m. (centurion); sutălea (var. sutelea), num. ord.; sutime, s. f. (a suta parte; centenar); însuti, vb. (a multiplica cu o sută).
Sursa: Dicționarul etimologic român

sútă1 (o ~)/sútă (o sută de dolari, sută la sută) num.; 100/C
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sútă2 s. f. (prima ~ de lei), g.-d. art. sútei; pl. súte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sută num. 1. număr ce conține de zece ori zece; 2. număr mare: ți-am spus’o de o sută de ori. [Slav. SŬTO (unicul numeral românesc de origină străină)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sútă f., pl. e (vsl. sŭto, lat. centum, vgr. 'ekatón, scr. çatam, vgot. hund). Cantitate de zece orĭ maĭ mare de cît zece. Sută de francĭ (saŭ alte monete): se vedeaŭ sutele în ladă. Prov. Sutele mărită slutele, și miile urgiile, baniĭ fac să se mărite urîtele. O sută (num.), de 10 orĭ 10: o sută de anĭ, două sute de francĭ. Număr mare: ți-am spus de o sută de orĭ, de sute de orĭ (de foarte multe orĭ). Miĭ și sute, foarte mult, foarte multe. O sută de miĭ, o zecime din milion.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută. 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ♦ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].
Sursa: Dicționar de neologisme

ȘUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

șutá (a ~) vb., ind. prez. 3 șuteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

suta - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, feminin - pentru cuvantul sutălea

suta - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, feminin - pentru cuvantul sutălea

suta - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul sutălea

suta - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, feminin - pentru cuvantul sutălea

suta - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, feminin - pentru cuvantul sutelea

suta - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, feminin - pentru cuvantul sutelea

suta - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul sutelea

suta - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, feminin - pentru cuvantul sutelea

șută - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul șut

șuta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul șut