PEȘ s. n. (Pop.; în loc. adv.) Într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână; înclinat, pieziș, oblic. – Din tc. peș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a peș s.n. (pop.) 1. partea dinainte a unui zid. 2. latură, coastă, rână; (în loc. adv.) într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână, înclinat, oblic, pieziș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
péș s. m. – În expresia într-un peș; înclinat, pieziș. – Mr. peș. Tc. peș „partea dib spate” (Candrea; Scriban).Sursa: Dicționarul etimologic român !peș (într-un ~) (pop.) loc. adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită peș n. (turc. peš, partea din apoĭ [!]). Munt. Într´un peș, la o parte, aplecat, povîrnit: zidu stă într´un peș, el ședea pe șa într´un peș. Peziș: pluta izbește într´un peș dunga șivoiuluĭ [!] (Rom. Pit. 248).
Sursa: Dicționaru limbii românești
peș n. 1. partea dinainte a unui zid; 2. lature, coastă: m´am pomenit cu trăsura într’un peș GHICA. [Turc. PEȘ, parte anterioară].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PEȘ s. n. (Pop.; în loc. adv.) Într-un peș = pe o parte, într-o latură, înțr-o rână; înclinat, pieziș, oblic. – Din tc. peș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)