FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FÁLIE s. f. ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt; fractură (3). (< fr. faille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține].
Sursa: Dicționar de neologisme
falie, falii s. f. (pub., fig.) rupturăSursa: Dicționar de argou al limbii române fálie (ruptură în scoarța Pământului) (-li-e) s. f., art. fália (-li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (-li-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. – Din fr. faille.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) fălíe1, fălíi, s.f. (reg., înv.) 1. mărire, pompă, splendoare. 2. fală, fudulie, mândrie, trufie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
fălíe2 s.f. (reg.) rudenie, neam.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
fălíe, V. felie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
falie - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul falia