FÚLIE, fulii, s. f. (Bot.) Narcisă. ♦ Podoabă de pietre prețioase în forma acestei flori. – Din tc. fulya.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fulíe (fulíi), s. f. – 1. Narcisă (Narcissus poeticus). – 2. Moț de pene. Tc. fulya (Șeineanu, II, 175).Sursa: Dicționarul etimologic român
fúlie f. (turc. fulia, d. provincia italiană Apulia, it. Puglia, de unde a fost adusă la 1480). Vest. Narcis. Floare de narcis. Ornament în formă de floare făcut din petre [!] prețioase și pene care se purta odinioară la căcĭulĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fúlie (-li-e) s. f., art. fúlia (-li-a), g.-d. art. fúliei; pl. fúlii, art. fúliile (-li-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fulie f. 1. floare de narcis; 2. podoabă de pietre scumpe (în forma floarei): calpac unguresc împodobit cu o fulie neagră de pene de cocor BĂLC. [Turc. FULIA, narcis].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FÚLIE, fulii, s. f. (Bot.) Narcisă. ♦ Podoabă de pietre prețioase în forma acestei flori. – Din tc. fulya.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)