Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele talie:

TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijlocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. ♦ Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TÁLIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subțire a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statură, înălțime. ♦ (Fig.) Mărime, importanță, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille].
Sursa: Dicționar de neologisme

TÁLIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, deasupra șoldurilor; mijloc. ◊ parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statură, înălțime. 3. (fig.) mărime, importanță, valoare. ♦ a fi de ă cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. (< rus. taliia, după fr. taille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tálie (-ii), s. f.1. Mijloc, brîu. – 2. Statură. Fr. taille, cf. pol. talia, rus. talija (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*tálie f. (fr. taille [d. tailler, a tăĭa] adică „tăĭetura saŭ croĭala trupuluĭ”; it. taglia; rus. táliĭa, pol. talia). Statură. Bust, trupu de la umerĭ la brîŭ: talie elegantă. Haĭnă scurtă (maĭ ales femeĭască) care acopere [!] talia: e așa de cald, în cît [!] am ĭeșit în talie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tálie (-li-e) s. f., art. tália (-li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (-li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

talie f. 1. lungimea corpului omenesc; 2. conformațiunea corpului dela umăr până la mijloc: o talie subțire; 3. partea unei haine ce înconjoară talia (= fr. taille).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.) ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)