FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
Sursa: Dicționar de neologisme
fârtă s. f. (A douăzeci și treia literă a alfabetului chirilic; pl. fârte)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
fârță, fârțe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreață, teleleică, fâță, fleoarță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
fârță, fârțe s. f. (înv.) prostituată.Sursa: Dicționar de argou al limbii române fârță f. se zice de un copil mic și neastâmpărat: o fârță de copil. [V. făță].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a