OVIDIU (Publius Ovidius Naso) (43 î.Hr.-c. 17 d. Hr.), poet latin. Deși era unul dintre poeții Romei care se bucura de favorurile împăratului August, va fi exilat de acesta la Tomis (azi Constanța), unde va și muri. Cauzele acestei dure pedepse au fost puse de unii a poemului „Arta iubirii”, iar de alții pe seama unei legături cu Iulia, nepoata împăratului, exilată și ea. Creația sa, remarcabilă prin limpezimea, fluența și eleganța stilului, dezvăluie un spirit prin excelență elegiac, analist al vieții sentimentale. Lirică erotică, analizând cu deosebită finețe psihologia iubirii („Amoruri”, „Remediile iubirii”), poeme didactice („Arta iubirii”) sau de inspirație mitologică („Metamorfozele” – prelucrare a 250 de legende despre crearea și istoria Universului), comentarii poetice la marile evenimente istorice sau sărbători romane („Fastele”), epistole în versuri, dominate de tristețe, de nostalgia Romei, de dorul după cei dragi, apropiați inimii lui („Tristele”, „Ponticele”). Readus în circulație, după domnia lui Tiberiu, O. a rămas un model al poeziei de dragoste, a cărei influență se va manifesta în lirica franceză și italiană din sec. 12-13.Sursa: Dicționar enciclopedic OVIDIU, prima revistă literară dobrogeană, apărută bilunar la Constanța, între 1888 și 1910 (cu întreruperi). Director: P. Vulcan. Intenția editorilor era de a fi o tribună de înălțare a artelor și literaturii în amintirea marelui poet latin exilat aici. Colaboratori: D. Nanu, P. Cerna, N. Becescu, N. Rădulescu-Niger, M. Strajan.
Sursa: Dicționar enciclopedic
OVIDIU, oraș în jud. Constanța, situat pe malul de NV a L. Siutghiol; 13.174 loc. (2003). Stație de c. f. Expl. de calcar și dolomit. Centrală electrică și de termoficare, Ind. mat. de constr. și alim. (conserve de legume și fructe, băuturi, panificație). Stațiune de cercetare a soiurilor de plante. Ferme legumicole și de creștere a bovinelor. Centru viticol. Menționat documentar în 1650 nu numele Seliște, s-a numit ulterior Canara și apoi O. Declarat oraș la 18 apr. 1989.Sursa: Dicționar enciclopedic Ovidiu m. poet latin, amicul lui Virgiliu și Horațiu, mort în exil la Tomi, în Dobrogea: Metamorfoze, Tristele (18 d. Cr.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OVIDIU (Publius Ovidius Naso) (43 î.Hr.-c. 17 d. Hr.), poet latin. Deși era unul dintre poeții Romei care se bucura de favorurile împăratului August, va fi exilat de acesta la Tomis (azi Constanța), unde va și muri. Cauzele acestei dure pedepse au fost puse de unii a poemului „Arta iubirii”, iar de alții pe seama unei legături cu Iulia, nepoata împăratului, exilată și ea. Creația sa, remarcabilă prin limpezimea, fluența și eleganța stilului, dezvăluie un spirit prin excelență elegiac, analist al vieții sentimentale. Lirică erotică, analizând cu deosebită finețe psihologia iubirii („Amoruri”, „Remediile iubirii”), poeme didactice („Arta iubirii”) sau de inspirație mitologică („Metamorfozele” – prelucrare a 250 de legende despre crearea și istoria Universului), comentarii poetice la marile evenimente istorice sau sărbători romane („Fastele”), epistole în versuri, dominate de tristețe, de nostalgia Romei, de dorul după cei dragi, apropiați inimii lui („Tristele”, „Ponticele”). Readus în circulație, după domnia lui Tiberiu, O. a rămas un model al poeziei de dragoste, a cărei influență se va manifesta în lirica franceză și italiană din sec. 12-13.Sursa: Dicționar enciclopedic OVIDIU, prima revistă literară dobrogeană, apărută bilunar la Constanța, între 1888 și 1910 (cu întreruperi). Director: P. Vulcan. Intenția editorilor era de a fi o tribună de înălțare a artelor și literaturii în amintirea marelui poet latin exilat aici. Colaboratori: D. Nanu, P. Cerna, N. Becescu, N. Rădulescu-Niger, M. Strajan.
Sursa: Dicționar enciclopedic
Ovidiu m. poet latin, amicul lui Virgiliu și Horațiu, mort în exil la Tomi, în Dobrogea: Metamorfoze, Tristele (18 d. Cr.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OVIDIU, oraș în jud. Constanța, situat pe malul de NV a L. Siutghiol; 13.174 loc. (2003). Stație de c. f. Expl. de calcar și dolomit. Centrală electrică și de termoficare, Ind. mat. de constr. și alim. (conserve de legume și fructe, băuturi, panificație). Stațiune de cercetare a soiurilor de plante. Ferme legumicole și de creștere a bovinelor. Centru viticol. Menționat documentar în 1650 nu numele Seliște, s-a numit ulterior Canara și apoi O. Declarat oraș la 18 apr. 1989.Sursa: Dicționar enciclopedic