DOL, doluri, s. n. (Jur.) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din fr. dol, lat. dolus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DOL2 s. m. câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. (< engl. doll)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DOL1 s. n. (jur.) orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract în defavoarea lui. (< fr. dol, lat. dolus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DOL s.m. Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. [< engl. doll].
Sursa: Dicționar de neologisme
DOL s.n. (Jur.) Orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract care este în defavoarea lui. [< lat. dolus, cf. fr. dol].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dol n., pl. urĭ (lat. dolus). Jur. Fraudă, înșelăcĭune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DOL (‹ fr., lat.) s. n. (Dr.) Viciu de consimțământ constând în eroarea provocată uneia dintre părțile contractante, prin utilizarea de către cealaltă parte a unor mijloace viclene (acte de șiretenie, abilități sau mașinații) și în lipsa căreia partea nu ar fi încheiat contractul (d. principal) sau l-ar fi încheiat în condiții mai avantajoase pentru ea (d. accesoriu); viclenie.Sursa: Dicționar enciclopedic
dol (jur.) s. n., pl. dóluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dol n. Jur. înșelăciune, fraudă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DOL, doluri, s. n. (Jur.) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din fr. dol, lat. dolus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)