Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele dom:

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a corpului unei căldări orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. duomo, germ. Dom.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

-DÓM2 elem. „casă, locuință, edificiu”. (< fr. -dome, cf. gr. doma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


DOM1 s. n. 1. catedrală de mari proporții; cupola de deasupra a unui edificiu monumental. 2. structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. ◊ formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice. 3. recipient montat în partea superioară a unui cazan orizontal cu aburi. 4. acoperire metalică a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave. ◊ sferă de plastic care acoperă antena unui radiolocator. 5. (fig.) peșteră. (< fr. dôme, germ. Dom)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DOM s.n. 1. Catedrală de mari proporții; (p. rest.) cupola de deasupra unui edificiu monumental. 2. Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. ♦ Formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice. 3. Recipient montat în partea superioară a unei căldări orizontale cu aburi. [< fr. dôme, it. duomo, germ. Dom].
Sursa: Dicționar de neologisme

1) dom n., pl. urĭ (fr. dôme, d. it. duomo, dial. domo, după lat. dǒmus [Dei], casa [luĭ Dumnezeŭ]; germ. dom. V. domn). Catedrală: domu din Milano.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) dom n., pl. urĭ și (maĭ bine) dómă f., pl. e (vgr. dôma, Cp. cu temă). Cupolă (ca a sf. Petru din Roma, a Panteonuluĭ saŭ a Invalizilor din Paris).
Sursa: Dicționaru limbii românești

dom s. n., pl. dómuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dom n. 1. clădire boltită în formă de emisferă, d´asupra unor monumente; 2. (și domă) catedrală: noaptea ’n doma ’ntristată prin lumini ’ngălbenite EM. (= fr. dôme).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a cazanelor orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. d u o m o, germ. Dom.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)