BÁLEGĂ s. f. v. baligă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÁLEGĂ s. f. v. baligă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
!bálegă/báligă s. f., g.-d. art. bálegii/báligii; pl. bálegi/báligiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BÁLEGĂ, balegi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: báligă s. f.] – Cf. sb. balega, alb. balgë.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BĂLEGÁ vb. I. v. băliga.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BĂLEGÁ vb. I. v. băliga.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
BĂLEGÁ, pers. 3 bálegă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: băligá vb. I] – Din baligă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)