FLÚVIU, fluvii, s. n. Apă curgătoare mare, care se varsă în mări sau în oceane. ♦ Fig. Șuvoi; debit mare. – Din lat. fluvius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FLÚVIU s. n. 1. apă curgătoare cu debit mare, care se varsă în mare sau în ocean. 2. (fig.) șuvoi; potop; revărsare. (< lat. fluvius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
flúviu (flúvii), s. m. – Apă curgătoare mare. Lat. fluvius (sec. XIX). – Der. fluvial, adj. (fluvial), din fr.Sursa: Dicționarul etimologic român FLÚVIU s.n. Apă curgătoare cu debit mare care se varsă în mare sau în ocean. ♦ (Fig.) Șuvoi; potop; debit mare de curgere, revărsare. [Pron. -viu, pl. -vii. / < lat. fluvius].
Sursa: Dicționar de neologisme
*flúviŭ n. (lat. fluvius, d. fluere, a curge). Mare rîŭ care se varsă în mare (ca Dunărea, Nilu ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
flúviu [viu pron. viu] s. n., art. flúviul; pl. flúvii, art. flúviile (-vi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fluviu n. mare curs de apă care se varsă în mare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FLÚVIU, fluvii, s. n. Apă curgătoare mare, care se varsă în mări sau în oceane. ♦ Fig. Șuvoi; debit mare. – Din lat. fluvius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)