ALÍN adv. (Rar) Domol, liniștit, calm, încet, lin. – Din alina (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALÍN adv. (Rar) Domol, liniștit, calm. – Din lin + alina.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
alín, a -á v. tr. (lat. alléno, -áre, d. lenis, lin). Liniștesc, stîmpăr, potolesc (durerea saŭ doru).
Sursa: Dicționaru limbii românești
alín (rar) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ALÍN adv. (Rar) Domol, liniștit, calm, încet, lin. – Din alina (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
alin - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul alina
alin - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul alina