Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele amin:

AMÍN interj., s. n. 1. Interj. (În texte religioase sau în practica bisericii creștine, folosit ca formulă de încheiere) Adevărat! așa să fie! ♦ Fam. Adio! S-a terminat! 2. S. n. (În expr.) Cât(u-i) aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată, nicidecum. – Din sl. aminŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

amín interj. – (În texte religioase sau în practica bisericii creștine) Adevărat! Așa să fie! Ngr. ἀμήν, sl. aminŭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român


amin! interj. 1. gata!, s-a terminat! 2. asta-i tot!
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

AMÍN interj. 1. (În texte religioase sau în legătură cu religia, folosit ca formulă de încheiere). Adevărat! așa să fie! ♦ (Fam.) Adio! s-a terminat! 2. (Substantivat, n., în expr.) Câtu-i aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată; nicicum. – Slav (v. sl. aminŭ < gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

amín, interj. cu care se încheĭe o rugăcĭune saŭ o formulă de rugăcĭune și care înseamnă „așa să fie”: în veciĭ vecilor, Amin! (mgr. amin, vsl. amină, cuv. ebraic). Fam. A zice amin, a admite. S. n. Cît aminu, cît e lumea, nicĭ-odată. Pînă la amin, nicĭ-odată.
Sursa: Dicționaru limbii românești

amín1 interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

amín2 (pop., în expr.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

amin ! int. cu adevărat, așa să fie ! amin să dea D-zeu ! pop. cât aminul (nici la amin), niciodată ! nu mai putea să-l desgroape nici la amin ISP. [Vorbă ebraică, ca și aliluia, introdusă în cărțile bisericești din grecește sau slavonește].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AMÍN interj., s. n. 1. Interj. (În texte religioase sau în practica Bisericii creștine, folosit ca formulă de încheiere a rugăciunilor) Adevărat ! așa să fie ! ♦ Fam. Adio ! s-a terminat ! 2. S. n. (Pop.; în expr.) Cât(u-i) aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată, nicidecum. – Din sl. aminŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)