VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vineríță s. f., g.-d. art. vineríței; pl. vineríțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vineríță f., pl. e (d. Vinerĭ ?) Unde ? Tămîiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vineriță f. Bot. tămâiță.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se folosește ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)