*ipalágă f., pl. e (vgr. ῾ypallagé, intervertire; lat. hypállage. V. enalagă). Gram. Figura pin [!] care se atribue [!] unor cuvinte din frază ceĭa ce se cuvine altora din aceĭașĭ frază fără să se producă încurcătură, ca: a-țĭ pune pălăria´n cap îld. a-țĭ pune capu´n pălărie saŭ, maĭ exact, a-țĭ pune pălăria pe cap orĭ a-țĭ acoperi capu cu pălăria.
Sursa: Dicționaru limbii românești