TEST1, teste, s. n. Probă prin care se examinează, în psihologia experimentală, unele aptitudini psihice și fizice ale unei persoane; p. ext. materialul (fișe, tablouri, scheme etc.) cu care se face această probă. – Din fr., engl. test.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TEST2, teste, s. n. Înveliș calcaros sau chitinos care protejează corpul unor moluște, crustacee etc. – Din fr. test.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TEST1 s.n. 1. Încercare; experimentare, experiment. ♦ Probă prin care, în psihologia experimentală, se pot examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru această probă. 2. Determinare experimentală a rezistenței și funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea și reglarea aparatului de proiecție. ◊ Test-meci = meci internațional menit să stabilească o ierarhie neoficială în rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].
Sursa: Dicționar de neologisme
TEST2 s.n. Carapace la foraminifere, radiolare, arici. ♦ Cochilia moluștelor. [< fr. test, cf. lat. testum].
Sursa: Dicționar de neologisme
TEST1 s. n. 1. încercare; experimentare, experiment. ◊ probă în psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentală a rezistenței și a funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. (< fr., engl. test)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
TEST2 s. n. carapace la foraminifere, radiolari, arici. ◊ cochilia moluștelor. (< fr. test, lat. testum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
test (probă, carapace) s. n., pl. tésteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
TEST1, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale- motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Text-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TEST2, teste, s. n. Înveliș calcaros sau chitinos care protejează corpul unor moluște, crustacee etc. – Din fr. test.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țest, țesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, țeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al șeii. 4. gaură în țărmul râurilor unde se ascund peștii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
țest, țesturi s. n. cap, țeastăSursa: Dicționar de argou al limbii române țest s. n., pl. țésturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țest n., pl. urĭ (lat *tĕstum, cl. téstum, capac de lut; it. pg. testo, fr. têt, sp. tiesto. V. țeastă). Carapace, troacă (la broasca țestoasă). Vas de lemn în care se pune aluatu ca să dospească cînd facĭ pîne [!] în casă. Scheletu șeleĭ, peste care se´ntinde pelea [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
țest n. 1. înveliș osos: țesturi de broaște; 2. cuptoraș de lut ars în care țăranca coace pâinea, azima și coca: îi puiu în cap țestul și rabdă în tăcere PANN. [Lat. TESTUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)