Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele organon:

ÓRGANON s. n. (Livr.) Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. – Din ngr. órganon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ORGANÓN s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică. [< gr. organon – instrument, cf. fr. organon].
Sursa: Dicționar de neologisme

ORGANÓN s. n. instrument al gândirii, al cercetării științifice. (< gr. organon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ORGANÓN (‹ ngr., fr.) s. n. Nume dat în mod tradițional celor șase tratate de logică ale lui Aristotel („Categoriile”, „Despre interpretare”, „Analiticele prime”, „Analiticele secunde”, „Topica”, „Respingerile sofistice”) și reflectând concepția peripateticienilor care susțineau că logica nu este o parte a filozofiei, ci un instrument al tuturor cercetărilor. Prin extindere, termenul se folosește la desemnarea unei logici sau a unei metode (Fr. Bacon, Novum Organum).
Sursa: Dicționar enciclopedic

órganon (livr.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ÓRGANON s. n. (Livr.) Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. – Din ngr. órganon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ORGANÓN s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică. [< gr. organon – instrument, cf. fr. organon].
Sursa: Dicționar de neologisme

ORGANÓN s. n. instrument al gândirii, al cercetării științifice. (< gr. organon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ORGANÓN (‹ ngr., fr.) s. n. Nume dat în mod tradițional celor șase tratate de logică ale lui Aristotel („Categoriile”, „Despre interpretare”, „Analiticele prime”, „Analiticele secunde”, „Topica”, „Respingerile sofistice”) și reflectând concepția peripateticienilor care susțineau că logica nu este o parte a filozofiei, ci un instrument al tuturor cercetărilor. Prin extindere, termenul se folosește la desemnarea unei logici sau a unei metode (Fr. Bacon, Novum Organum).
Sursa: Dicționar enciclopedic

órganon (livr.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită