țácă, țăci, s.f. (reg.) 1. scândurea de lovit mingea la un joc de copii; (art.) jocul de copii. 2. un fel de cioc de barză, făcut din scândurele și fixat pe fața flăcăului deghizat în brezaie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
țâcă, țâci, s.m. (pop.) copil.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
țâcă s. invar. (pop.) apelativ adresat unui copil micSursa: Dicționar de argou al limbii române Forme flexionare:
tacă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul tăcea
tacă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul tăcea