ROTÍLĂ, rotile, s. f. 1. Rotiță. 2. Fiecare dintre cele două roți ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roată + suf. -ilă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *rotílă f., pl. e (d. roată și -ilă ca´n scărilă). Vest. Roată de plug, de roabă saŭ de mașină maĭ mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
rotílă s. f., g.-d. art. rotílei; pl. rotíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rotilă f. 1. rotiță; 2. pl. cotigă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ROTÍLĂ, rotile, s. f. 1. Rotiță. 2. Fiecare dintre cele două roți ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roată + suf. -ilă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)