NĂZĂRITÚRĂ, năzărituri, s. f. (Pop.) Năzărire. – Năzări + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a năzăritúră f., pl. ĭ. Lucru năzărit, închipuire.
Sursa: Dicționaru limbii românești
năzăritúră (pop.) s. f., g.-d. art. năzăritúrii; pl. năzăritúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NĂZĂRITÚRĂ, năzărituri, s. f. (Pop.) Năzărire. – Năzări + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)