UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a unealtă, unelte s. f. (intl.) 1. cuțit, șiș. 2. sculă folosită la comiterea unei infracțiuni.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
uneáltă s. f., g.-d. art. unéltei; pl. unélteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită uneáltă f., pl. elte (d. una alta). Instrument de muncă, sculă, cinie, (toporu, cĭocanu, rîndeaŭa, tesla ș. a.). V. organ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
unealtă f. 1. orice instrument de muncă; 2. se zice de instrumentele proprii unor arte. [Singular tras din une alte, tot felul (de instrumente)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (în sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)