ROTÍȚĂ, rotițe, s. f. Diminutiv al lui roată; roticică, rotilă (1), rotiliță. – Roată + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rotíță f., pl. e (dim. d. roată). Roată mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
rotíță s. f., g.-d. art. rotíței; pl. rotíțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ROTÍȚĂ, rotițe, s. f. Diminutiv al lui roată; roticică, rotilă (1), rotiliță. – Roată + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
rotita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul rotit
rotită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul rotit