PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, gust de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pârțág (pop., fam.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
pârțag n. furie, mânie cu toane: arțagul își găsește pârțagul PANN. [Derivat din părciu, cu sensul primitiv de țap: lit. săritură de țap: animal cu toane, întocmai ca sinonimul italian capriccio (lit. săritură de țap sau de capră)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)