HARȚÁG, harțaguri, s. n. V. arțag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a harțág n., pl. urĭ (ung. harcag, întîlnire, încăĭerare, luptă). Vechĭ. Încăĭerare, harță. Azĭ. Est. Gust de ceartă. Tot arțagu îșĭ are pîrțagu (Triv.), unu gata de ceartă dă peste altu care-l învață minte. – În vest arțag, în Ban. hărțag.
Sursa: Dicționaru limbii românești
harțag n. Mold. V. arțag.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HARȚÁG s. n. v. arțag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) hărțág, V. harțag.
Sursa: Dicționaru limbii românești