PRÍPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prípă f., pl. inuz. e (d. pripesc). Grabă. A lua lucrurile în pripă, a le lua răpede [!] de la început ca să nu se agraveze.
Sursa: Dicționaru limbii românești
prípă1 (pop.) s. f., g.-d. art. pripeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *prípă2 (în/fắră ~) (pop., fam.) loc. adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pripă f. grabă mare: în pripă. [Abstras din pripi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRÍPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)