POT, poturi, s. n. Sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărți. – Din fr. pot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POT1 s. n. vas de pământ, porțelan sau metal de uz casnic; oală. (< fr. pot)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
POT2 s. n. sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărți. (< fr. pot)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pot (póturi), s. n. – Sumă, miză care se pontează la un joc de cărți. Fr. pot „vas, oală”.Sursa: Dicționarul etimologic român pot s. invar. (tox.) hașiș.Sursa: Dicționar de argou al limbii române pot și (vest) pocĭ, putut, a puteá v. tr. (lat. pop. *póteo, *pŏtére îld. possum, posse, perf. pótui; it. posso, potère, vfr. poeir, nfr. pouvoir, sp. pg. poder. – Pot și pocĭ, poțĭ, poate, putem, putețĭ, pot; putem; putuĭ; putusem; să poată; putînd). Am posibilitate, îs în stare, am forța de, am mijlocu de: munca poate multe, te poțĭ duce, poțĭ să te ducĭ. Am influență, am trecere: a putea (subînț. face) mult pe lîngă cineva, a nu putea nimic. Am voĭe, mĭ-e permis: eŭ pot intra, dar tu nu. E în zadar, nimănuĭ nu-ĭ pasă: poțĭ striga cît vreĭ, poate să (= lasă să) protesteze mult și bine: e în zadar ! Nu mă pot, 1. nu maĭ sînt în stare; 2. nu maĭ am nicĭ o putere, îs topit, cad, mor: nu maĭ pot de doru patriiĭ, de osteneală, de frig, de frică; 3. nu-mĭ pasă, îmĭ bat joc (iron.): Of ! Nu maĭ pot de amenințările luĭ ! A nu maĭ putea de bucurie, a fi foarte vesel. A se putea v. refl. 1. A fi posibil: se poate să vie [!], se poate întîmpla să vie. (V. poate), 2. a fi permis: Se poate? Se poate să intru? Asta nu se poate. Exclamativ: Se poate una ca asta? e posibil acest lucru?! Prov. Cine poate, oase roade, cine are ocaziune orĭ posibilitate, profită de ĭa [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
pot (sumă de bani) s. n., pl. póturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
POT, poturi, s. n. Sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărți.Din fr. pot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
pot - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul putea
pot - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul putea
pot - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul putea