POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a poc1, poćuri, s.n. (reg.) boală a cailor manifestată prin umflături la picioare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
poc2, pócuri, s.n. (reg.) nuia.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
poc3, pócuri, s.n. (reg.) favorit (pe obraz).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
poc interj. – Imită zgomotul produs de o lovitură sau de un trosnet. Creație expresivă, cf. boc, cioc, toc. – Der. pocni (var. pocăi, pocăni, megl. pucănés), vb. (a plesni, a trosni; a face explozie; a lovi), cu suf. expresiv -ni, ca boc(ă)ni, cioc(ă)ni, tocăni (după Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 269; Byhan 327 și Tiktin, din sl. poknati „a se rupe”, cf. slov. pôkniti, sb., rut. puknuti, rus. puknutĭ; dar legătura pare întîmplătoare); pocneală, s. f. (plesnire, trosnet); pocnet, s. n. (explozie, detonare; trosnire); pocnit, s. n. (trosnet, pîrîit); pocnitoare, s. f. (șfichi; petardă); pocănitoare, s. f. (un fel de morișcă); pocănea, s. f. (titirez, hădărău la moară); pocnitură, s. f. (lovitură).Sursa: Dicționarul etimologic român poc, interj. care arată sunetu cĭocanuluĭ de fer [!] care lovește în metal, huĭetu uneĭ pocniturĭ de pușcă, a uneĭ loviturĭ în capu cuĭva ș. a. V. pac, boc, cĭoc, pleosc, trosc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
poc interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
poc ! int. exprimă sgomotul ce face un corp când lovește pe altul sau când crapă: poc ! cu măciuca. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)