PLATA, La ~ v. Rio de la Plata.Sursa: Dicționar enciclopedic PLATA v. La Plata (3).Sursa: Dicționar enciclopedic
Plata f. 1. fluviu în America de S. se varsă în Oceanul Atlantic: 300 km.; 2. V. Argentina.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLATA, La ~ v. Rio de la Plata.Sursa: Dicționar enciclopedic PLATA v. La Plata (3).Sursa: Dicționar enciclopedic Plata f. 1. fluviu în America de S. se varsă în Oceanul Atlantic: 300 km.; 2. V. Argentina.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLÁTĂ, plăți, s. f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plătește. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. 3. Răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace. – Din sl. plata.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
plátă s.f. (reg.) bucată de slănină.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
plátă f., pl. ățĭ (bg. sîrb. rus. pláta. V. plătesc). Acțiunea de a plăti: a efectua plățile. Ceĭa ce se plătește (datorie orĭ leafă): a lucra cu plată (pentru plată). Răsplată, recompensă: după faptă, și răsplată; a lăsa pe cineva în plata luĭ Dumnezeŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
plátă s. f., g.-d. art. plắții; pl. plățiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită plată f. 1. acțiunea de a plăti: zi de plată; 2. ceeace se dă spre achitarea unei datorii, leafă, simbrie: cu plată, fără plată; 3. fig. răsplată: a lăsa în plata lui D-zeu. [Abstras din plătì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLÁTĂ, plăți, s. f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plătește. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. 3. Răsplată, recompensă (morală) dată cuiva pentru faptele sale bune; pedeapsă pentru fapte rele. ◊ Expr. A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace. – Din sl. plata.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
plata - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul plat
plată - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul plat