EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].
Sursa: Dicționar de neologisme
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită extirpà v. 1. a scoate cu rădăcină cu tot; 2. fig. a distruge cu totul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].
Sursa: Dicționar de neologisme
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită extirpà v. 1. a scoate cu rădăcină cu tot; 2. fig. a distruge cu totul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)