PLÍTĂ, plite, s. f. Placă de fontă, cu ochiuri acoperite cu rotițe, care constituie partea de deasupra a unei mașini de gătit; p. ext. mașină de gătit. ♦ Aparat electric de laborator care servește la încălzirea directă a vaselor de sticlă cu fund plat; încălzitor electric de laborator. – Din rus., ceh. plita, ucr. plyta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a plítă (plíte), s. f. 1. Tablă de fontă la mașinile de gătit. – 2. Mașină de gătit. Sl. (rut., ceh.) plita (Cihac, II, 265; Miklosich, Fremdw., 118; Conev 62), din sl. plinŭta ‹ gr. πλίνθος, cf. ngr. πλίθα.Sursa: Dicționarul etimologic român
plítă f., pl. e (rut. rus. pol. ceh. plita, lespede, vsl. plita. plinŭta, d. vgr. plinthos, cărămidă). Est. Placă de schijă cu ochĭurĭ pe care se pun oalele la foc ca să se prepare bucatele. Mașină de bucătărie, de preparat bucate. – În Arg. prită.
Sursa: Dicționaru limbii românești
plítă s. f., g.-d. art. plítei; pl. plíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLÍTĂ, plite, s. f. Placă de fontă, cu ochiuri acoperite cu rotițe, care constituie partea de deasupra a unei mașini de gătit; p. ext. mașină de gătit. ♦ Aparat electric de laborator care servește la încălzirea directă a vaselor de sticlă cu fund plat; încălzitor electric de laborator. – Din rus., ceh. plita, ucr. plyta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)