Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele paclă:

páclă, pácle, s.f. (reg.) 1. pachet (de tutun, de țigări, de bumbac). 2. (la pl.) chibrituri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

páclă, -e, s.f. – Pachețel din hârtie cu tutun pentru pipă (Hotea 2006): „Jâzii ăștia iar o scumpit tabaca, îi șasă lei pacla și n-ai decât câteva fumuri” (Memoria 2004-bis: 1.244). – Din magh. pakli „pachet„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș


păclă f. 1. căldură năbușitoare; 2. negură: se risipise păcla dimineții OD.; 3. fig. întunecime: păcla trecutelor secoli. [Vechiu-rom. păclă, infern (cf. păclisit) = slav. PĬKLŬ, iad, lit. păcură, după concepțiunea despre acest locaș: limba modernă a luat efectul pentru cauza (cf. beznă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)