nafeá, naféle, s.f. (înv. și reg.) blană de pe pântecele vulpii pentru căptușit căciulile și giubelele boierești.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
nafeá (naféle), s. f. – Piele scoasă de pe burta unui animal. Tc. (per.) nafa (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1531), cf. sb. nafa.Sursa: Dicționarul etimologic român
NAFEÁ, nafele, s. f. (Înv.) Blana de pe pântecele vulpii, cu care se îmblăneau giubelele boierești, căciulile etc. – Tc. nafe.Sursa: Dicționarul limbii române moderne naféa, f. pl. ele (turc. [d pers.] nafe). Vechĭ. Blană de la pîntecele animaluluĭ. – Și nefea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nafeà f. blană dela pântecele vulpii: o giubea soioasă îmblănită cu nafea GHICA. [Turc. NAFÈ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a